...sau cum să vezi mereu partea bună a lucrurilor.
Acum o săptămâna plecam entuziasmată spre Lyon. Puțin speriată de faptul că plec singură dar încântată de faptul că o mă mut în alt oraș. O săptămâna mai târziu vă scriu din față calculatorului meu de acasă. Nici nu are rost să stau să explic cum și de ce, pentru că e o poveste prea lungă. însă poate e mai bine că s-a întâmplat așa.
în ciudă neplăcerilor, am încercat însă să văd partea bună a lucrurilor și să iau săptămâna asta că o mini vacanță în Lyon.
Trebuie să vă mărturisesc că Franța este pentru mine țara ideală. M-am îndrăgostit de ea acum 4 ani când am vizitat-o prima dată și de fiecare dată când mă întorc mi se confirmă de ce.
Am adăugat acum pe lista orașelor vizitate Lyon. Mai aveam pe listă Vichy și Paris. Când am început să mă documentez despre acest oraș nu știam ce să cred. Informația nu pot să spun că e puțină, însă nu e de calitate și vă spun că dacă vă luați după ce scrie pe net nu v-ați duce niciodată în vacanță la Lyon. Plus lipsa de imagini cu orașul, lucru nejustificat având în vedere cum arată.
Singurul lucru care indică faptul că orașul acesta e unul mare era numărul de locuitori și suprafața pe care se întindea. Cu toate astea, am plecat cu ideea că e totuși un oraș micuț, în care sigur o să mă descurc și pe care o să îl învăț în câteva zile.
Multă lume mi-a pus la îndoială alegerea. "De ce Franța?" "Francezii ăia sunt niște ciudați." Dovadă clară a faptului că depinde foarte mult cum interpretezi tu o țara și oamenii ei. Eu cu francezii am avut însă numai experiențe frumoase. Acum 4 ani am stat într-o familie de francezi care m-a făcut să mă simt foarte bine și care a avut extrem de multă grijă cu mine. Nu pot să spun că era ca acasă, însă nu m-am simțit străină niciun moment. La Paris, un an mai târziu, am avut norocul să întâlnesc tot oameni extrem de amabili iar anul asta la Lyon lucrul acesta s-a repetat.
Am ajuns singură pe aeroportul Saint Exupery din Lyon, pierdută în spațiu așa cum se spune și speriată. Am mers cu frică la biroul de informații (pentru că știu cum e aici dacă te duci să pui o întrebare) și domnișoară de acolo mi-a zâmbit și m-a îndrumat către Rhonexpress, linia care leagă aeroportul de centrul orașului. Erau abia primele minute și deja mă simțeam bine acolo. Nu simțeam că am deranjat-o cu imtrebarile mele așa cum se comportă cele de pe aici când le întrebi câte ceva...
și ca o paranteză, nu fac vreo comparație în sensul că vreau să evidențiez părțile rele ale țării noastre, însă faptul că eu am fost surprinsă de o astfel de amabilitate, care până la urmă e normală având în vedere job-ul ei, este urmare a faptului că aici nu am dat peste așa ceva.
Continuând, am luat trenul și am ajuns la Gara Part-Dieu, unde mă aștepta o amică româncă, care era și ea acolo cu programul Erasmus, însă ajunsese de ceva timp. și cam asta a fost prima zi. Eram atât de obosită încât habar nu am când am adormit și a fost prima noapte după mult timp când n-am mai visat nimic.
Miercuri am început să alerg pentru acte, chirie și garant. Eram super stresată dar cu toate astea mă opream mereu să admir orașul. M-a cucerit fără remediu. Am plecat supărată spre casă când am văzut că nu am apucat să văd mare lucru, dar mă gândeam că mai am o groază de timp.
Lyon-Jean Mace
Privire din interiorul Universite Lumiere Lyon 2
Joi îmi era din ce în ce mai clar că e posibil să mă întorc acasă. Așa că am zis să profit la maxim de zilele pe care le mai am. Am decis să merg la Aquarium Lyon, pentru că nu am avut șansa să vizitez un astfel de loc. Așa că m-am trezit de dimineață și am pornit la plimbare. Trebuie să vă spun că acest Aquarium este însă amplasat destul de departe. Ca să ajungeți acolo puteți să luați tramvaiul până la Musée des Confluences și de acolo ar trebui să schimbați cu un autobuz ca să vă ducă mai aproape. Eu am mers pe jos destul de mult și este o zonă de la marginea orașului, unde nu prea sunt pietoni.
M-am bucurat de o vizită în liniște, Asta pentru că era mijlocul săptămânii și nu era foarte multă lume. și pot să spun că a fost mai bine așa. Am apucat să fac o groază de poze și să mă plimb fără nicio grijă.
După o asemenea plimbare, mi s-a făcut foame. și am zis că vreau să mănânc ceva tradițional franțuzesc. Bineînțeles însă că restaurantele erau pline în mijlocul zilei la 12 și după o jumătate de oră în care ne-am învârtit prin Bellecour ne-am așezat până la urmă la Pizza Pino. Planul meu cu mâncare tradițională s-a dus însă am mâncat cel mai bun cheeseburger din lume! îl recomand cu încredere. Plus ca servirea este impecabilă. Personalul amabil și locația perfectă pentru o masă liniștită.
Am decis apoi să mergem să ne mai plimbăm și ne-am odihnit puțin în Place Antoin Poncet. îmi plăcea atât de mult atmosferă de acolo. O groază de oameni care stăteau pe iarbă și se relaxau, fără nicio grijă, uitând parcă o vreme de toate gândurile care îi îngrijorează.
Place Antoine Poncet
Deși eram plecată încă de dimineață și deja eram puțin obosită, am hotărât să mă întorc la Bellecour. Piață Bellecour e un loc destul de mare care combină restaurante, cafenele și fiecare magazin la care te-ai putea gândii vreodată. Mi-am petrecut aproape două ore la Starbucks și asta pentru că era singurul loc din orașul ăla în care mergea wi-fi-ul și am reușit și eu după 2 zile să iau contact cu prietenii mei. Acesta cred că e singurul rău pe care îl am de spus despre oraș și despre Franța în general. Netul este prost. Chiar și unde ai wi-fi merge foarte greu.
După ce am stat și am văzut ce se mai întâmplă pe rețelele de socializare mi-am continuat plimbarea. Nu aș mai fi plecat de acolo niciodată. Era paradisul femeilor. în afară de faptul că erau toate magazinele de haine pe care mi le puteam imagina de la Zara și H&M până la Moschino, Guess și Escada, erau o groooooooaza de magazine de COSMETICE! îmi venea să îmi cheltui toți banii acolo. Cred că dacă stăteam mai mult veneau cu un întreg kit de cosmetice acasă. Mi-au rămas o groază de produse în minte și mai ales produsele pentru păr din gama Kardashians Beauty care mi s-au părut extrem de scumpe. Sunt curioasă dacă își merită bani.
Singurul lucru pe care mi l-am luat a fost Naked Skin by Urban Decay. Trebuie să vă spun sincer că pusesem mână pe un Naked Smoky, însă când am încercat fondul asta de ten am zis că trebuie să îl am! Iar Naked Smoky sau Vice o să fie ale mele, de Crăciun!
Am ajuns acasă foarte obosită și am mai făcut o singură oprire : Les Jardins des Curiosites, un punct înalt din orașul Lyon pe care îmi pare rău că nu l-am vizitat și ziua. Pozele cred că sunt mai mult decât suficiente că să vă dați seamă cât de frumos era acolo.
Vineri am avut o zi la fel de plină. Deja știam că voi plecă sâmbătă dimineață înapoi spre casă așa că voiam să mai vizitez cât se poate de mult. Am pornit din nou de dimineață și primul lucru pe care l-am făcut este să mergem cu autobuzul L'Open Tour care ne-a plimbat prin cele mai frumoase locuri din oraș. Mă bucur extrem de mult că am ales să fac acest tur care a costat 19 Euro, pentru că cu siguranță eu nu puteam să acopăr atât de mult din Lyon plimbându-mă singură cu metroul sau cu autobuzul.
Basilique Notre-Dame de Fourvière
Place Bellecour
Confluence Centre Commerciel
Only good vibes
După plimbare am fost să mâncăm și ne-am mai oprit o dată în locul meu preferat. Adică pe pod, de unde puteai să vezi Rhone-ul. Era slăbiciunea mea.
Seară m-am întâlnit cu două prietene foarte dragi mie, cu care îmi pare rău că n-am reușit să petrec mai mult timp. Sper însă să mă întorc în acest oraș, pentru că ele vor stă acolo 1 an, iar acest oraș e destinația perfectă pentru o vacanță în care vrei să combini distracția cu relaxarea.
Asta este tot ce am putut eu să văd în puținul timp pe care l-am petrecut acolo. Dar sunt atât de multe lucruri pe care nu am apucat să le văd.
Am rămas cu un sentiment extrem de plăcut asupra oamenilor și a orașului. La partea urâtă nici nu mă gândesc. Nici nu are rost.
Ce ziceți, vă place orașul?
Vă pup!
♥♥♥
Dariaa
