Acestea fiind spuse, firește că atunci când am aflat că vor venii în România, mi-am dorit să ajung la concertul lor. Mi-am luat biletul chiar în săptămâna când aceștia urmau să concerteze, uimită de faptul că încă se găsesc bilete. Știam că, de obicei la astfel de concerte să prinzi un bilet e o cursă contra conometru. Cu biletul luat și cu mult entuziasm, mi-am petrecut toată săptămâna gândindu-mă la evenimentul de duminică.
Duminică, am ajuns în Piață Constituției în jur de ora 17:00. Pe site-ul oficial al organizatorilor, scria că accesul se va permite în jur de 16:30 iar începând cu 17:30 vor cânta în deschidere, doi artiști: Antonia și Les Elephants Bizzares. Cu toate astea, Antonia a intrat pe scenă în jur de ora 18:00 a cântat câteva melodii și a plecat. Sonorizarea a fost teribilă. Eu n-am auzit versurile pe care le cântă, tot ce reușeam să aud era instrumentalul melodiilor. După ce a plecat, a două trupă care trebuia să cânte în deschidere a venit în jur de oră 19. A fost o pauză între cei doi artiști care mie mi s-a părut pur și simplu...nejustificată. Sunt conștientă că fiecare trupă are instrumentele proprii și trebuie să fie o pauză între doi artiști ca să fie puse la punct anumite detalii, dar nu cred că pentru asta sunt necesare 40 de minute. Nici alegerea aristilor care au cântat în deschidere nu mi s-a părut inspirată, dar trecem peste.
Abia pe la ora 21:00 Adam Levine și restul trupei și-au făcut apariția pe scenă. Și-au început repertoriu și nu au interacționat prea mult cu publicul, așa cum mă așteptăm. Poate aveam eu prea multe așteptări sau poate chiar trebuia să existe această aprorpriere. Au cântat aproximativ o ora jumătate, iar eu pot să vă spun cu mână pe inimă că am cântat cot la cot cu ei de la început până la sfârșit. Am și dansat și am profitat de momentele frumoase alături de mama mea, care așa cum spuneam e mare fan al trupei. Am fost încântată de jocul de lumini pe care aceștia l-au avut pregătit, de vocea inconfundabilă a lui Adam și de chipul lui simpatic. În ceea ce privește prestația lor muzicală, nu am ce să le reproșez. Desi trupele din deschidere s-au auzit bizar, ei s-au auzit bine și a fost o plăcere să îi ascult. Ceea ce m-a dezamăgit un pic la sfârșit a fost însă faptul că au zis un la revedere destul de rapid și au ieșit de pe scenă imediat după ce au terminat de cântat piesa Sugar. Mie nici nu-mi venea să cred ca concertul s-a terminat. Deasmenea în timpul cocnertului a existat o pauză,în care luminile au fost stinse iar când artisul a apărut din nou pe scenă, marea de oameni se transformase într-o zare luminioasa, pentru că fiecare ținea telefonul aprins în sus. Pe ecrane, cameramanul dădea imaginea cu marea de oameni care îl strigau pe Adam cu luminile de la telefoanele aprinse, o imagine care pe mine m-a cucerit dar care însă în sufletul lui Adam nu a stârnit nicio reacție sau cel puțin nu în public.
Ca să trag linie, concluziile ar fii că organizarea mi s-a părut slăbuță și trupă mă așteptăm să fie puțin mai aprorpiata de public. Dar cu toate astea, nu-mi pare rău că am participat la concert. A fost o dorință a mea care s-a împlinit. Acum aștept cu nerăbdare să văd care e următorul concert la care o să particip și cum o să fie organizarea și acolo.
♥♥♥
Dariaa
